Din zilele creștinismului timpuriu, sârbii au început să sărbătorească Ziua Sfântului Mucenic Vitus, Vidovdan. Conform calendarului gregorian, acest lucru are loc pe 28 iunie. În această zi s-au întâmplat multe evenimente tragice și tragice în istoria Serbiei.
Prima dintre ele s-a întâmplat la 28 iunie 1389, când trupele prințului Lazăr s-au luptat cu armata sultanului turc Murad. Pe câmpul Kosovo, sârbii au fost învinși, în urma cărora au pierit cu toții, dar armata turcă nu a putut avansa mai mult în Europa mult timp. Sârbii cred că această bătălie le-a costat independența până la cinci sute de ani. Serbia a primit mai întâi statutul de vasal al Turciei și apoi, în 1459, a devenit parte a Imperiului Otoman.
După ce naționalistul sârb Gavrilo Princip a ucis moștenitorul austriac la tron - arhiducele Franz Ferdinand - și soția sa Sophie, a început cel de-al doilea război mondial. S-a întâmplat la 28 iunie 1914. Și arhiducele a ajuns la Sarajevo pentru un exercițiu militar dedicat bătăliei din Kosovo.
În această zi din 1921, Regatul sârbilor, slovenilor și croaților a adoptat o constituție, al cărei nume neoficial este Carta Vidovdan. Această constituție a limitat foarte mult puterea monarhică.
La 28 iunie 1991, din ciocnirile dintre Armata Populară Iugoslavă și unitățile de autoapărare ale Sloveniei, care au declarat independența în Iugoslavia, a început un război civil, care a luat multe mii de vieți și a șters această țară de pe harta lumii.
În cele din urmă, pe 28 iunie fostul președinte al Serbiei Slobodan Milosevic a fost trimis în mila Tribunalului de la Haga, unde în timpul procesului a murit într-o celulă de închisoare din cauza unui infarct miocardic.
Există o astfel de zi în istoria sârbă. Cu toate acestea, este sărbătorit astăzi ca un tribut adus memoriei naționale a eroilor bătăliei din Kosovo. Își amintesc cum eroul sârb Milos Obilic a murit sigur. Făcându-se un desertor, el l-a ucis pe sultanul turc Murad cu un pumnal.
Potrivit legendei, turcii i-au tăiat capul prințului Lazăr, l-au luat cu ei și până în ziua de azi nu îl dau sârbilor care păstrează moaștele prințului în mănăstirea Ravanitsa. Pentru că atunci când șeful lui Lazăr se va uni cu moaștele sale, Serbia își va recăpăta puterea de odinioară. Se spune că în ajunul Vidovdan, râurile din apropierea câmpului de luptă devin roșii în toiul nopții. În această zi, cucii nu cuc în memoria eroilor căzuți și nimeni nu se distrează în țară.
